Pe marginea lacului...

Pe marginea lacului plin de lumini ciudate
Beau plictisit un suc acidulat,
Gândindu-mă la vremuri ce n-au fost uitate
La tine, și la cum m-ai sărutat...

Mi-e dor de vremi, de tine, de săruturi...
Sunt amărât, și gol și trist...
Simt că conțin substanță din rebuturi
Mă dau făr'’ de creație, artist...

Aș vrea să te îmbrac ca pe-un tricou...
Răbdarea mea tacită erupă din nucleul
Mare, rotund aproape ca un ou:
Avându-te pe mine să-nving tot greul!

Mi-e dor de tine domnișoară...
Sunt nufărul din colț de lac
Care te vede ca pe o comoară
Și vreau mereu să-ți fac pe plac!