Respirația-i o dungă de aer
pe aripa somnului
când surâde oglinda sieși la icoană
de pe celălalt perete al inimii.

Acolo prind ștergare cusute,
să nu-ți lăcrimeze ochii mirări ascunse
și buzele tale fragede devin sunete
neauzite de nimeni.

Chem îngerii să te privească
roșie la față ca o copilă
coborându-și norocul prin păsări
care vin să-ți ciugulească din palmă
mici firimituri de vis sidefiu
și pleacă mulțumite prin aer.