din muzica asta însemn marginile
petrecerii într-o continuă expansiune
pe harpa dorințelor din umbră
nimeni nu mai pășește desculț pe mozart
s-ar pierde ritmul spre moarte
doar în cuvânt o femeie cu chitara
alătură versul de matricea lui
o filă din glasul întâlnirilor pe umeri
fiecare atingere un semn
nu se sfârșește nimic între ape
valurile urcă pe via tăcerii
sculptează sânii celui mai înalt chip
răsucit în cafeaua de dimineață
pe buzele clipelor descopăr tandrețea
între două boabe de struguri sângerii
trage toamna peste noi
the end