dacă poți să desenezi sunetele
ești poet
specializat din primii ani de viață în cântecele duioase ale mamei

în toate tăcerile și zgomotele casei părintești
în vibrațiile inimii ce rezonează în catacombele minții
atât de saturată de alte reverberații
de ecourile imaginilor care cândva păreau pure
șoaptele iubitei
susurul izvoarelor în care ți-ai udat tălpile
foșnetul pădurilor umblate

și pentru toate astea
poetul
trebuie să așeze aceleași cuvinte mereu altfel
într-un goblen al sufletului bucuros de semnalele
care-i arată că e încă departe
de răsunarea veșnică

pe hârtie țese vorbe
pictând modificarea aerului expirat
prin articulație și speră că

există cineva care vede
și aude
pictura cântătoare