Poate, ieri, era devreme,
Mâine-i, sigur, prea târziu
Însă azi, deși am vreme,
Simt că n-are rost să-ți scriu.

Dacă vrei, te țin de mână
Ca să simți tot ce nu-ți scriu.
Vino când e lună plină
Pe o dună, în pustiu.

Duna e o piramidă
Din nisipul foarte fin
Împietrit într-o clepsidră
Neîntoarsă de destin.

P.S.
ÃŽn clepsidra verde timpul s-a oprit,
Iar acum nisipul este împietrit;
Dar în miezul lui, într-o colivie,
Pasărea iubirii este încă vie.