poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-23 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Peste livezi de soi, cu mere Parmen,
degustător virgilian ce sunt! prin ce scandări latine, din ce Carmen descinzi în mine, virtual pământ? Atavic nod să fie? Oare pruncii sunt gir testamentar de la străbuni? Pe-un sol interior se-apleacă uncii solare, să re'nchipuie minuni. Mă plimb cu mine însumi prin grădine, vai! putred de bogate. Și mi-e clar: grădinile acestea-au fost în mine întâi și-ntâi de toate. Așadar, ca-n memorări platonice din vremuri străvremi, le duc iluzia, visând - acum când, fructo, tu pe ramuri tremuri și când ideea-mi s-a făcut pământ. Da! Pomii au vocații, am mai spus-o cu un prilej la fel de-ncețoșat. Te proslăvesc, zeiță-n mit, suspuso, ce legi pe creangă fructul lăudat. În fructă e ca-n pântecul de mumă o zămislire sfântă și-un îndemn, o zămislire, rezumând, din humă nectar, melasă, vinuri, untdelemn. Doar spre amurg, când merii, portocalii și seminția oriacărui pom se joacă-n aer dulce de-a vitralii și se inculcă-n sticla unui dom, atunci rămân uimit la scara firii ca îngerii de bronz cu facla-n mâini - și cânt și plâng miracolul iubirii cu fruntea-n sus, spre foștii zei păgâni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate