mâncare apă gaze lumină
din lumină
ne vor crește direct pe inimă dinți de verbină
emoția e o blândă
te scarpini și trece
absența ei un fel de lună gerar pe lumea asta mai rece

pe lumea cealaltă va fi cald
nu ne vor cădea dinții scrâșnirea lor e promoțională
va fi adânc sau înalt
va fi atât de bine pentru atât de puțin
inutil să mă închin
mda… răul este pentru descurcăreți
dar lasă că sigur și acolo majoritari sunt tot ăștia mai fleți

și inutilii ăștia de își vând banii pentru nume scri_i_to_rii
veșnic în mână cu un pișcot un pahar de aghesmuit
și pupându-se între ei precum chiorii:
- ia-o tu! - dă-mi-o și mie! – hai amândoi la ea în chirie!

eu nu dar citindu-vă lumina ochilor mei ar trebui să fie plătită
cel puțin la preț de organe de vită