„Privirea ta tandră și inocentă,
Vorbele tale ascunse și reci
Mintea în zeci de bucăți mi-o aruncă
Și nu mai stiu ce să crez...
Mă iubești de-mi vorbești așa
Ori într-un alb mormânt m-ai vrea?
Deși tu vorbești în rime
Și să-mi arăți că mă iubești tu vrei,
Eu nu înțeleg ce vrei cu mine
Și de ce de mine te tot iei...”