poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-14 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Spre zori, podul era unghiu spart în infinit
Ca-n faustiana pentagramă; Văzui oțelul cerului, în rouă, descălit, Și-n cuiburi, nins, lunarul menestrel de scamă. Îndrăgostit în somn, purtam mâini vibratile Pe mușchiu-i ud, mușchiul cu zile; Rinocer părea podul, neînțeles de blând C-un colibri ce-i pigulea viermișori de gând. Împovărat de jerbii treceam Pe pod și de parfum mă-mpleticeam; Mi-am jucat fantezia la ruleta insomniilor, Și-atât mai avem: jerbii, - ochilor, stihiilor!... Ape luceau ca râul de aur pierdut, Aștrii crupieri se schimbau la orizon, Jucătorii verzi s-azvârleau din balcon Și jerbii încrustau un vis pe scut. Melcii podului îmi cresc pe timpane Și mucegaiul alb, din chei de bolți; Podu-i beat de-ncremeniri inumane Și-n albie sonoră deschide șapte porți. Melcii podului îmi dau polei de frești, Îndreaptă mănuși optice spre mine și zodii; I-aud cum înalță huma-n flori de cești Și-s răstignit pe piatră-n pliscuri de erodii. Deschiolați-vă agate-n cadran, Să luăm drumului mare nestemata namilă, Să nu mai fie obsesie pentru samaritean Și brățara lăstunilor să nu-i fie labilă. S-ascundem orga-n piatră de bătaia cu flori, Spre-a nu-mblânzi iubiri, ci litofage; Diapazonul daltei lovit interior Să schimbe-n corifei trilobiți și alge. Pod al sinuciderii, pod fără dare, Ai uitat rigoarea meridianelor, - Pod al berlinelor și al pavanelor, Inel de șarpe năpârlit spre mare! Gale de greieri dai celestei săli de arme, Ei cântă ca demenții lui Poe în libertate, Prințese mici n-aplaudă, căci pot să li se sfarme Mâinile mici tanagrelor alienate. Pe-acest aeroport de îngeri și hulube, Stă umbra ce-a văzut reversul selenar, Umbra cum i-albușul ouălor de mierlă, Umbra-n crinolina vânătă din hrube. Podul i-ar bea sângele ca unui buratic. Dar brațele lui sunt șerpi ținuți în spirt; Umbra-și deșiră-n unde trena ei cu plumburi Și pescuiește-un teatru de păpuși acvatic. Vreau poemul hoinarilor ce scuipă de pe pod, Narciși privindu-se-n curcubeie salivare, - De li s-au spart efigiile-n ape curgătoare, Să-i scuipe Zodiacul cu plod! Scuipatul lor, alene pogorât păiangăn, Urzi-va spuma de zeițe dătătoare - Ele-or pluti departe-n estuare, Ei scuipă dinți de lapte-n soare, ca din leagăn. Apolodor, ce schimbi și fără dinamită, Zidește-n pieptu-mi cicluri sfârșind cu vorba: "stele" Și-ți voi aduce, duhuri sfrijite pe vintrele, Chin centrifugal, scrâșnire aurită. Un râu de iad e gata-n valah terțiar; În industrii, oftatul sculpturilor din păcuri - Pe dâmburi, să nu știu de-s potolite focuri, Ori ocolite-n vârstele-mi cu glezne-nfipte-n jar. În vămi fac piramide arhanghelii gimnaști - Să nu-ți cutremuri unghiuri, să nu dărâmi cohorte? De un podar "Manole" ziditele aorte Găsește-le să-i apere de iconoclaști! Plâng râuri mici că sunt improprii de maree Și n-au să zvârle unda la tălpile cerești! De nu poți fosforul marin să-l legiuiești, Trezește-n temelie geamătul de fee! Jepii-ngenunche pe-altitudini de meninge, Cirezile boite simulează calvaruri, Și-mi suie precum lui Pafnutie-n varuri Și visul în viteză, farurile-și stinge. Sub pod sunt arcadele afumate de nave - De ce lăsați să meargă-un tractor pe catedrală Și bicicliștii goi printre domuri suave? În porfir mai este o firidă goală? Liliac, dă-mi unghiile de hibernări pe zid! Dar nu mă vor prinde năierii-n berete?... Podule, tu ai un sistem de planete? Ești alb! Geloase, vidrele pleoapele închid... Cine mă cuprinde c-un baraj de nimfe!? Din sloiuri voi dura cariatide pioase... Pontoane de fosfor peste rotiri de limfe, Vreau să vă-nnod cu mătase... S-a-ntins lacul magic de viori al Cremonei Pe ape, sub podul cu maeștrii-n extaz, Veniți s-afunde paltinul - sculptat o viață-n iaz, Interior să prindă colorile-anemonei. Dar podu-i împietrește! Se-mbăiază În ahimiile viorii doar Selene: Sânul ei acum i-actinie și rază La podul eleat, la inimă, la gene... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate