tabăra e-o babă care adună copii
și le spune povești
cum era odinioară
cu fustă nisipie coliere de scoici
curcubeu legat la ceafă
încheiată decent la nasturi
și ochelari înrămați de raze
dinți de fecioară
strălucitoare castele de fildeș
în care toți pășeau pe vârfuri
de teamă să nu spargă intimitatea
adormeau curați în suflete
cu ochii pe aripi de pescăruși
ca ultime lumini în noapte

dansa în discoteci
cu cerul tras deasupra
dădea spectacole iniția concursuri
spunea basme glumea cânta
aplauda frenetic orașul

ziua gonea marea ca o iapă în spume
până ce obosea în chingile de-azur
rustic se legăna
ori scârțâia din hidrobiciclete
învăța primul sărut
lângă sălcii despletite

vara îi aducea coșuri pline
cu soare veselie
naivitatea copilăriei

mă ia de braț
se scutură de amintiri ca de insecte
se-mpiedică în papucii de bitum
își face vânt cu o creangă de arțar
prea fierbinte între noi
se-așază pe-o bancă fără spate
nu-i e teamă că se ia vopseaua
obosită

s-a gârbovit
prea devreme

(7 august 2010)