De sus orașul-furnicar inspiră
În ritmul meu, cel amuțit pe creastă
Și bolta lumii se întinde, vastă,
Sub glas de îngeri, secondați de liră.

Sedus în tot, privirea mai adastă
Pe străzi înguste și-amuțit se miră
Că liniștea-n olane se deșiră
La fel de amplă, spornică și castă.

Deliciul se întinde la picioare
Și mă gândesc că n-ai putea să dai
Un rost întreg pe-o pană călătoare

Acestui grav și somptuos alai
De ziduri suple, jinduind spre soare,
Decât să-l vezi și dincolo, în rai.