Coboară seara, sfântă-n cer zidire
Și noaptea va aduce izbăvirea
Din focu-acest va curge răcorirea
Pân' roua se revarsă în clondire.

La ceasu-acest ți-aștept, nimfă, venirea,
Iubită nu din lut ci din psaltire
Din ruga către astre și citire
A Bibliei. Acum îmi ești menirea,

Dar te voi părăsi curînd, știu bine,
În locul tău o Cosânzeană vie
În suflet îmi va sta ca în rubine

Si nu îmi vei mai fi în poezie.
Un vânt de nou din vara asta vine
Și timpu-și cere dreptul. Drept să fie...