poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-01 | |
Am obosit să tot umblu ca frunza-n vânt,
să cadă asupra mea doar spini de trandafir și eu să plâng în amurg, să râd și să plâng... Toate vor trece din amurgul meu în dimineața tinereții mele, toate se vor trezi la viață; Sunt o frunză care a murit într-o tinerețe trecută și nu-mi pare rău pentru ceea ce sunt. Visul nostalgiei mele puerile e o stare de ceață, ploaie și vânt... Sunt doar un suflet aflat în mijlocul unui anotimp malancolic, trist, cu cerul sângeriu în tristețea lui... Sunt esențial vieții decât în nefericire și mă transpun într-o altă lume sau într-o amintire funebră. O divinitate de lacrimi zburdă din ochii mei căprui, și simt cum se rostogolesc veșniciile în lacrimile-mi nesfârșite. Ochii mei sunt prea întunecați pentru seninătăți și înălțimi! Mă simt subțiat până la o moarte de gânduri, la un calvar trist în nostalgia lui. Oare n-am uitat tristețea de prea multă tristețe? Spre o lume tristă se îndreaptă glasul singurătății mele, plâns de chemări în vid, de lacrimile care zbiară în gol... Spre cine mă îndrept? Amintirile mă năpădesc ca pe un bătrân. Am sufletul în ceață, ploaie și tristețe. O lume fără speranță și îmbibată de gustul amar al lacrimilor. Numai disperarea îmi va putea schimba cursul vieții mele, aureola, nimbul și pasiunea durerii mele. Lacrima îmi e oglinda în care privesc!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate