printre crini si roze
pot fi și mărăcini
ciulini înțepători...
fețele calde, azi,
observi că te ador
mâine... poți descoperii,
cu un nestins fior
că-ți străpunge al tău zbor.
cu false amăgiri.

Tu, pasăre măiastră.
cu ochi bolnavi
în suflet cu durere mută
cu visul neîmplinit
și îți ei din nou zborul
spre zările albastre
din înaltul infinit.

că timpul se învârtește
întunericu-i prea des
și nimeni nu pricepe
că totul va decurge
așa cum le stă scris.

pasărea, cu aripa frântă
cu inima zdrobită
de lume alungată
disprețuită,
aspru judecată
și totuși, înfățișată
înaintea Domnului ei,
ea este pur nevinovată.