Avînd o excentrică
formă lăuntrică
nu mai deosebești
oglindirea
de oglinda unde
privindu-ți privirea
re-simți altfel
ce-ai simțit

atunci

cînd - parcă
mai îndepărtat
de ce-ai fi vrut să fii
(petrecînd împotrivă)
te roteai tot mai larg
în jurul
propriului gînd
(pînă cînd
oglindite oglindiri
te-au stăvilit
cu reflectările lor)

sau atunci
chiar dacă iubirea
mai era reală
i-real a devenit
subiectul ei

...obiectul ei
devenit subiect
tot mai ascuns
nu absent?