poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-20 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Vine un tren și Ana Karenina
Dă să se-arunce musai către el. Mecanicule, stop, fă stop mașina, E măritată, are și inel. M-apropii, zic: ce-nseamnă asta, doamnă? Vrei să ne lași buimaci și-ai nimănui, Păi, gestul ăsta tragic, zău, înseamnă În inima bărbăților un cui. Nu face fapta asta colosală, Nu vezi că nu mai știm ce vrem și cum. Ascultă, se-aude-o vânzoleală Mai e un tren, auzi-l, e pe drum. Ne lași orfani? Ce vom iubi de-acuma Tu ești fantoma Anelor prin veac Picând pe noi cum poate numai bruma Cade de zor pe umilul arac. Nu vezi că dânsa n-are nici o formă Locomotiva vreau să zic, e-un soi De fierărie veche și diformă De parc-ar fi mașina 72. O, Ana, Ana, Ana, Ana, Ana, Gândește-te la soțul tău fidel Care va bea otrava dintr-o cană Și disperați, vom bea în rând cu el. Se uită Ana palidă și tristă Și tremura ca frunza de copac. Apoi își suflă nasul în batistă Și-ntreabă-ncet: Sunteți cumva... burlac?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate