poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-19 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Orașul era același
Exact Halucinant de intact Vitrinele toate, Gălbui luminate, La fel desuete și decolorate Pe străzile goale Aceleași! cu umbră în ele și șoaptă ferită perechi provinciale Alene ningea, Dar cădea cu vechimi noua nea, Turbure, sură, deasă, Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă Din ea. Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă. Copii Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni și în glasuri zurlii. Lunar Omul creștea bulbucat și cu ochi ca de zar. De ce Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie? Ai cui sunt? Ai mei? Genunchii aceștia grei? Iată-mă alb ca o navă în ceață, Ivit în oglindă, față în față. Cine e omul acesta nins? M-am scuturat de omăt, Dar nimic nu cădea fumuriu De pe ființa nălucă, pe pragul pustiu Eram eu – nu nins – Singur, bătrân, învins. Neauzit de încet, Moartea clădise din mine un om de omăt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate