muºtile bâzâie mult
mirosul de vie tãiatã înmoaie rãsãritul
strigãtul cocoºului dimineaþa
mai enervant ca sunetul telefonului stalinist
dacã stai desculþ pe pãmânt câte o furnicã
apucã din curaj
se urcã îndârjit pe piciorul tãu
nu se lasã
pentru ea munþii îi facem tot noi
ºi munþii sunt dinamici
portocaliul focului frige dacã te prea apropii
bunul tãu prieten e prea departe
dorul îþi strânge stomacul
când meditezi þânþarii þi se aºazã pe venele gâtului
stau aºa
fãrã sã te înþepe
ºi pleacã în tihnã

*

a venit sã mã-nveþe cum se dã cu var
în sus în jos zice
oricât m-aº strãdui sã nu cad
impresia cã dau din abrupt
în zguduitura impactului
m-aº întoarce acasã cu sufletul bine pitit
înãuntru
cum e mai cald
undeva rãdãcinile
nu putrezesc
nici dupã
nici înainte

*

sã-mi iau ultima datã cartofi free un puiºor ºi un machiatto fierbinte
apoi aº lãsa totul
sã fiu vagabond dharma
mi-aº trata sinusita cu lapte fierbite cu miere
seara ºi cinci minute
de stat cu capul în jos zilnic
sã nu mai se facã spargeri de uºi
în tine
ºi dinspre
ºi somnul
sã mi-l duc în braþe oriunde
orice urme de tãlpi pe inimã nu le observ

*

plasele acestea nu primeau decât
ape tulbure
printre sau
poate cã anume aici aº fi vrut sã-mi fii
sã-mi tocesc singurãtatea
m-am pus pe burtã -
cârpiþi-vã orizontul - le-am spus unor
smocuri de iarbã
pierdute în ceaþã
senzaþie cã nu o sã mai vreau sã fug
cum mereu gãseam
scãparea asta ca fiind
cea mai simplã

*

lupului de stepã îi calc mânecile cãmãºii
îi mângâi pãrul
mã înconjor îl las sã se transforme
dau colþul înspre o paginã mai micã
ajung mai departe

*

m-au minþit
am muºcat furios fructul necopt
mi-am mãsurat limita
am trecut dincolo nu doar cu gândul
am uitat
despre uitãri
prea multe de spus
mai greu se înghit noduri
dacã mai ºi aºtepþi ori
dacã adormi
ºtiind