poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-17 | |
Frunzuliță de pelin,
Jos la scara unui bloc, Într-un Oltcit bleumarin, Care nu mai vrea deloc Să pornească neîmpins, Șade Toma – e șomer, Are-o vârstă – părul nins. Cine să-l mai ia acuma? Reconversia o fi Pentru cei mai tineri, însă Lui nu-i arde de prostii, Să se facă – cine știe – Bodyguard la vreun motel Și să-și lase meseria? E cam deplasat nițel. Și oricum nu-i ca la stat, Unde te mai descurcai. Dacă te bagi la privat, S-a dus traiul pe vătrai!… Meditează, meșterind, Toma și e amărât Că în țara lui cea green Toate s-au cam împuțât. Însă murgul lui – o gloabă Într-o benă de tractor – Roade un căpăstru muced Și, din gură-ncetișor, Se preling spumele sure Ca un fir de-nțelepciune Care parc-ar vrea a spune: – Tomo, nu ești tu de vină Că te lasă bateria, Nici că n-ai bani de benzină, Nici că-i scumpă rău chiria, Nici că te concediară Fară preaviz legal. Așa-i viața ta, precară, La sfârșit de cincinal. Deodată, lângă Toma, Vine unul mai solid Legănând alene, iată, Un ciolan peste un blid… Din bretele se revarsă, Generos, un pântec vast, Iar spinarea lui slinoasă S-arcuiește-n chip nefast. Mâna, cu vreo patru ghiuluri, Se ridică spre etaj, Colăceii se fac suluri – Omul pare în sevraj! – Dar se redresează iute Și cu glas hodorogit, Argumentul își ascute Și începe râgâit: – Tomo, iar parchezi aiurea, Te vânez deja de-un an! Când mă-ntorc târziu acasă, Eu n-am loc pentru merțan! Părculețu’ de la stradă L-ai făcut ograda ta, Bă, dar când îmi plimb cățelu’ N-are unde se… așa, Că tu ai semănat roșii, Ceapă, morcovi și cartofi. Vizita-mi-te-ar strămoșii! Cu privirea la pantofi, Toma își trudea degeaba Neuronii să răspundă: Chiar așa arăta treaba, De ce să se mai ascundă? – Ia, vecine, un gât de vodkă, Să ne treacă l-amândoi Și să nu lăsăm aiestea Să stea pricină-ntre noi. Manea pare să primească Și s-apropie prudent, Dar când e să mulțumească Parcă are alt accent. Nu e Manea, ci e Ciomu, Nici nu ai fi zis că-i el, Dar, de sub pulpana hainei, Se hlizește un scalpel. Și, abil, oțelu-și face Cale prin peritoneu, Iar pe Toma îl cuprinde Un leșin instantaneu. – Văleu maică, tu ești Ciomu, Zise el cu glas mirat, Nu te recunoaște omu’, Tare mult te-ai mai schimbat. Și în vreme ce grăiește, Poate din instinct primar, Toma cu grăbire-și trece Mațele în inventar, Constatând însă cu ciudă C-ar fi fost bun un chimir, Mațele să și le-ascundă De acest doctor fachir. Sare-n Oltcit una-două, Dă să plece-n grabă și Zici c-ar fi mașină nouă, Așa repede porni. Apoi, dă-i să meargă, frate, Demarând după merțan, Însă roțile din spate Îl frânează pe „oltean”. După vreo trei kilometri, Toma vede că-i în van: Oltcitul, cu toată truda, Nu se ține de merțan. Și se-ntoarce lângă benă, Resemnat și dezgustat, Mațele ce-i dau pe-afară Cu centura le-a legat. – Murgule, vorbi cu calul… – Eu sunt roib, îl corectă, Fără feeling, animalul. – Bine, zise, iacătă Ciomu mi-a tăiat ficații Iar eu, simplu cetățean, Nu am pile precum alții, Mă îngropi tu pe maidan? – Tu chiar o iei razna bine, Nici vezi, nici raționezi. Pe maidan, știe oricine, Vin investitori chinezi. Deja au făcut contractul, Au împrejmuit cu gard, Dacă vrei, caută pe altul, Eu nu voi ca să mă „ard”. De nu-ți e cu supărare Te îngrop colea, așa, Lângă scară, pe-nserate, Tocmai în ograda ta. La cap nu o să-ți pun cruce, Locatarii n-au să vrea, Traumatizezi copiii, Oricum, nici nu ar conta, Că bisericos, prea tare Nu te știu să fi fost, nu? Ș-apoi nu ești om cu stare, Să te lauzi tocmai acu’. Băi, eu chiar vorbesc cu calul? Zise Toma-n sinea lui. Sau halucinez ca prostu’ De la rana Ciomului? Fie ce o fi, își spuse, Și de-o fi să mă înșel, Măcar mă descarc o țâră, Hai să mai vorbesc cu el. – Calule, fă cum îi vrea, Totuși mai am o dorință: Numai dacă s-o putea, Să îmi semeni pe movilă Un măceș sau altceva, Ca atunci când Ciomu-și plimbă Câinele, să nu… așa. Și să fertilizezi zilnic – Te conjur prin testament – Să ne răzbunăm pe Manea, Să-i pută-n apartament. PS: Că fu Manea ori fu Ciomu, Mai puțin important e. Am vrut să vă spui povestea Ca pe-o știre (pr)otv. Nu am treabă cu-adevărul, Când e rost de-o sângerare, Știrea folosește numai Să-mi aducă rating mare. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate