poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-15 | | Cu pleata roșu-ocru până-n poale, Nu se gândea să-și crească inima-n grădină Și o uda în fiecare seară Cu o găleata oxidată de vin Bordeaux -luată la troc pe-o tandră dezvelire de călcâi- își macină caninii,duminica, la moară cu sudoare, vindea făina,ieftin,pentru un braț de fân. Adoarme cu blana de vulpe peste coapse Si-oblonul deschis,țintind spre stive… Refugiata roșcată, Fugită de teama culorilor reci din tablou. * * * Bătrânul nostru, fost-bolșevic cu suflet irlandez Cu o husă din piele de capră ținea ghiuleaua neagră între dinți. Avea,avarul,într-un colț, O amforă cioplită-n piatră, Un kil de ruble argintate Si-un lacăt cu cheie din cupru gravată : Ivan Dimitry Ivanov Þinea în buzunarul stâng,lângă un tânăr ceaslov, O femeie brunetă cu sâni săltați Pe care o dilua ,din când în când, Într-o licoare tare. Pleca Ivan cu tunurile-n glezne Să-și cumpere un măgar albastru,de rasă, Pleca Ivan de la Vladivostok la Volgograd Înnotând avântat,cu copita legată la brâu Să-i ghicească o tânără țigancă în talpă : « o mie de pietre-n o mie de saci, o sută de cuști cu gânsaci, corbii-ți mângâie sufletul cu pene, ocale de sare sub gene » erou decorat cu săbii în pleată, înlesnit de durere se grăbește să plece. Soare purpuriu îi piaptănă ceafa, Lăsând urme de potcoavă-n zăpadă. Cad păsări negre din cer pe case Și cai sălbatici alearga pe trotuar, Timpul arde încheietura cu acul spre inimi Si morțile dorm în beciuri,lângă butoaie cu vin. Harta se-ntinde pe măguri abrupte și mări, Obrazul se desface într-un lichid curat, Își așează trupul tânăr lângă o cruce creștină Si sticla îi curge-n pământ, Unde,o tânără mireasă –cu puține cărți pe raft- Își numără iubitul cu pietre si găuri de piatră. * * * Jelește tapetul albastru-n mansardă, Așează zeci de rochii peste vechiul pian. Piciorul desculț și sânul mic îi doarme În așternut aproape curat. Inelul cu perlă de zid mallorcan Scoate un sunet abrupt între scânduri ; Iși scutură patul în beciuri : Praful țese păduri de mesteceni și săgeți în zbor. E noapte, Iși fierbe vinul în gură, Și se îngoapă cu o rochie în pământ, Unde,între rădăcini cu bulevard și case vechi, Iși numără iubitul cu pietre și găuri de piatră.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate