poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-14 | | E clar. Ceva se întâmplă. Am câteodată o poftă nebună. Îmi vine să spintec. pur și simplu Acum, de plildă, îmi vine să spintec tot ce are ochi și inimă. de exemplu, un bărbat. Să fie înalt, să vorbească frumos, să îi placă poezia. Poate...chiar să îl iubesc. Dar îl spintec. Iar cu ale sale coaste, o să mă zgârm între dinți ca o sălbatică. O să îi iau ochii în mâini și o să îi admir: -Doamne, ce ochi frumoși! Ar merita să plângă...măcar odată. Iar apoi buzele... cândva fierbinți și roșii acum învinețite și reci. O să le îngrop sub un maldăr de flori uscate, care să le țină și mai reci. Și tot așa până ce scumpul de el se va transforma în cioburi și va fi oblăduit de pământ. O să spintec tot! O să spintec ficatul, o să ciurui pielea, fiecare bucațică, fiecare unghie, fiecare fir de păr până ce voi ajunge la suflet. iar acolo o sa deschid ușa, și am să mă strecor încet. -Nu vreau să fac deranj! Sunt obosită... merg să dorm. Mă învelesc cu sufletul lui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate