poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-11 | | Cine n-a plantat în viața sa măcar un om cât de mic nu e pom, ci lipsește din arborele genealogic – așa ziceau bătrânii ecologi bătrânele panouri-troițe pe la margini de șosele-n păduri, îndemnându-ne să creștem mari și voinici, copți, buni, nu exclusiv noi, ci ramificându-ne spre mulți alții deoarece și pe tulpini, crăci, ramuri, crengi există mii de cărări prin care învățăm că aurul verde suntem chiar noi reuniți, că ne trece vân(a)tul prin coaste și-l scăpăm de-alicele ploii, că ne luptăm cu somnul de 30, 70, 150 de kile, îi străpungem coada, scapă și ne-aruncă bezeaua puțin înainte să se scufunde prin covorul adânc de sub ape, lăudând priceperea noastră de-a nu ni-l pune în cârcă lovit cu sălbăticie și prins ușor de mandibula albă ca neaua. Arborele de la mașina timpului nu-i altceva decât arborele vieții. Pedalele lui sunt anticiparea înclinării modeste către unii și alții în legănarea codrului perturbat de aerul rece coborând ca vântul moldovean pe versant. Volanul care ne rotește coroana la stânga-dreapta, sus-jos este locul unde ne plantăm, loc personal, neînmatriculat cu plăcuță pe trotuar, pe care vecinii haini râvnesc să ni-l ia. Aripile sau portierele sunt brațele vegetal arcuite. Cerul le știe închide când doarme. Le știe deschide prin butonări din telecomandă frecvența zbaterii aeriene fie zi, fie noapte. Portbagajul mi-a plăcut mult încă de când tataie avea o grădină mare chiar la Poarta 6 din portul Constanța și-l umplea cu roșii inimă de bou de câte 1-2 kile salată, ridichi, ceapă, usturoi, dovleci, castraveți, ardei, vinete, teci de fasole, gulii, capia, pepeni, dovlecei. Și-acest portbagaj vegetal atârnă greu, pe membre purtând muguri de brad pentru suc, ori fructe, de exemplu corcodușe, prune, caise și piersici la toți nepoții, fiicele și fiii săi – adică nouă, uriașului microscopic depozit, simțindu-ne un pui mustăcios de-atâta somn al livezii ce crește din el, pomul îngropat în 1999 drept în azurul înalt.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate