Sunt o fântână
secată
iar cumpăna mi-e strâmbă

odată
aveam o apă limpede
atât de limpede încât
mi se citea în ea sufletul
(pentru cine știa să citească)

Un Trecător însetat
s-a aplecat asupra mea
și m-a sorbit
cu sete
cu mare sete

ca un făcut
apa mea în loc să scadă
tot creștea și creștea
tot mai limpede mai curată
mai bună
fericită să-i stingă setea
care părea de nestins

într-o zi
nu i-a mai fost sete
nici apa n-a mai crescut
și am rămas
o fântână secată
un fel de coș de gunoi
căci ce altceva este o fântână
fără apa ei limpede
dacă nu un loc
în care alți trecători
aruncă
gunoaie

sunt o fântână secată
ce-și așteaptă rugându-se
Trecătorul...