poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-10 | |
Văd o femeie de plecarea cocorilor istovită.
Făptura îi trece pe râu, pe cărările pădurii oase de paseri îi țin pașii de vorbă. Locul în care stă se umple cu văzduh... O, Doamne! Cu văzduh mi se umple inima când încerc puterile mele cu vorbe și lacrămi despre ea și grădinile ei în care iarna foșnește aidoma stelei căzând... Cine-i tainica străină? întreb albit în acest labirint de scântei înhămate la colb, cine-i această străină și de ce o părăsesc puterile chipului, înnoptând doar cu bătrânele-i unghii, prin lacrămi bâjbâind cum prin straiul ei de miră-mireasă?! Mi-s pletele albe, oasele grele de zări fără capăt, vipera nu mai râvnește la fructa albastră a călcâiului meu... Doamne, această femeie! Cum de nu-i recunosc umbra când oricărui lucru de mine pus în lumină umbră îi este Ea, magic tărâm... Străina aceasta, amară ca spinii acum! MA-MA! Un giulgiu de silabe! îmi răspund, cu surâsul aurit de ierburile serii, rătăcit în crângul săgeților ruginite...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate