Ca pe-o firmă, - (peisaj în ulei, pe care ploile
l'au șters încât deabia se mai văd câmpia și oile
cu trupurile roase de pete mari de rugină,) -
vântul și ploile
au topit în ceață culmile scăldate 'n lumină,
au decolorat și-au înmormântat vara ireală de eri.

Peste mormanele de frunze, - chinuitoare tăceri
au îngenunchiat să plângă 'năbușit, cu glasuri de vânt
și s'asculte cum toamna lunii, putrezește'n pământ.

Toamna de eri, care 'și cocea la soare
culmile încărcate de rod,
au cules-o țăranii și fetele cu coapsa tare,
au strivit-o prin teascuri, au urcat-o în pod, -
iar unii au dus-o îngândurați, în care, departe.

Toamna moare pe câmp, sub mormane de foi moarte....

Pe câmp, toamna nu mai este-acum de cât o amintire,
dar sufletul meu se pleacă pe frunze pline de apă,
caută, trist, toamna de aur, în fiecare groapă, -
și fiindu-i frig, se rătăcește și plânge 'n neștire....