o să îmi iau un ceas și o să privesc trecerea timpului
un ceas mecanic să ticăie să pară trecerea reală ca viața
o să-l pun pe mîna stîngă ridicată în dreptul ochilor
pînă cînd voi lăcrima pînă cînd mîna îmi va tremura
și inima îmi va bate secundele în timpane
voi deveni una cu trecerea
oamenii mă vor confunda cu timpul
vor spune că au trecut două poezii și un vers
de la ultimul autobuz
voi deveni stația
reperul
vorbele tuturor vorbele mele

cînd se vor obișnui cu această nouă dimensiune
oamenii de știință vor emite teoreme
să mă confirme.