ți-am lăsat un semn pentru totdeauna
o viperă străjer la poarta orașului din tine
te voi citi vara aceasta ca pe o carte
scrisă cu străzi și copaci din memorie

la sfârșitul lecturii
timpul sună întotdeauna într-un cimpoi
făcut din piele de câine urban
cu tatuajele mele pe el sângeând
de când am visat că voi cînta
ca un cimpoi cu inimă de câine
furișat pe străzi

voi linge orele aceste oase
golite de măduvă
fără gust calcinate
cum umezești cu limba timbrul poștal
aplicat ca o sentință pe plicul
în care-ți trimiți amintirile
să te aștepte la capătul drumului
într-un seif cu valori
la adresa ultimului tău oficiu poștal