Criza economică, înjunghiind speranța,
A născut
Vârcolacul ce ni se plimbă-n alb imaculat…
Din carne, ca din pâine, mușcă –
Din carnea țării și-a limbii românești -
Plimbarea pe la noi e lungă și scremută,
Iar vârcolacul nu se sperie de noi,
El are-acum sânge machiat în sfânt,
Are rugăciuni și litere noi, de scris,
În oameni moi …

Este uscată apa cuvintelor noastre,
Gâtlejul cu ochii ne confundă,
Unde-i gura și unde-i setea, ele nu mai știu …
Amarul sensului de vorbi
Ne gustă limba asta…
Vârcolacu-i liber astfel ca să scuipe
Agramat
Și să poată mușca cât mai legal…