poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-21 | | Înscris în bibliotecă de Cristina-Monica Moldoveanu
Om rătăcit prin secole,
Vei găsi tu vreodată un contemporan? Și acela care înaintează în spatele cactușilor înalți Nu are vârsta sângelui tău care coboară din munții săi, Nu cunoaște râurile unde se scaldă privirea ta Și cum ai putea descoperi cifrul unei minți care tăinuiește? Ah! tu ai fi iubit atât de mult oamenii epocii tale Și ți-ar fi plăcut să ții în brațe un copil ce râde din acel timp! Dar pe acest versant al Spațiului Toate chipurile fug de tine ca apa și nisipul Tu ignori ceea ce cunosc până și insectele, picăturile de apă, Pentru ele este fără amânare cui să vorbească sau să murmure, Dar în lipsa unui chip Stelele înțeleg limba ta Și din când în când, obișnuite cu distanțele, Îți urmează gândirea, îi furnizează cuvinte, E suficient să asculți când ochii sunt închiși. Oh! știu, știu bine că ai fi preferat Să fii înțeles de ziua numită astăzi Datorită sincerității și aparenței asemănătoare Și de către cei care se numesc pe Pământ semenii tăi Deoarece ei nu au, pentru a se exprima din adâncul anilor lor lumină, Decât pâlpâirea unei inimi Nedeslușită de ceilalți oameni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate