poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-17 | |
diminețile sunt pietre mici, ascunse în buzunare
poartă noroc dacă mai crezi în dumbravă dacă mergi cu spatele până seara și urmărești oamenii cum se duc în sensul acelor de ceasornic iar tu stai în centru cu secundarul până devii totuna cu pietrele, cu mâna care le adună și când nu mai poți trece la ora cealaltă, când soarele rămâne fixat între două secunde, țâșnești numai copiii cunosc mișcarea asta fără nicio spaimă când domnul întuneric își bea ceaiul la ora 1 iar ei râd, râd printre șuvițele aurii tăiate brusc de foarfecă așa trec ei prin tăiatul necesar de frici, de cuvinte moarte în timpii căzuți printre baretele de la sandale să tăiem lent, în tăcere până la celula germinativă a răului, copiii nu știu altfel ochii lor împietresc doar dacă dragostea e o tumoră crescută în suflet prea devreme de aceea îți spun, oricât ne-am învârti pietrele în buzunar sau în gură, între două inimi sau patru ochi oricât de revoltați am fi pe cuvintele ucise înainte de a gândi oricât ne-am încerca foarfeca, hârtia sau piatra cineva pierde, unul din noi rămâne de partea cealaltă a dimineții
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate