poemul tău nu este încă scris
cum slobod nu îmi este încă pasul
eu doar mimez că tu ai fi proscris
când tu prin mine bântui la tot ceasul

cărări să nu te știe nu-s prin tărg
și nici cântări de tine ne-ngânate
iar lacrima rotundă-mi dă în pârg
mor dimineți de rouă ne-nchinate

o stea să nu te știe de-ar mai fi
m-aș face nor lumina să-i răpun
nici luna-n veci de ea nu ar mai ști
și-apoi m-aș duce-n taină să apun

poemul tău nu este încă scris
cum slobod nu îmi este încă pasul
eu doar mimez că tu ai fi proscris
când tu prin mine bântui la tot ceasul