îmi sunt aripile părului
întoarse spre inima zăpezii
perciunii au alt colorit
și în sfârșit rad mereu barba
nu las să crească fânul dimineața
cu cinci lame-l seceră aurora
mov grena vișiniu roșu portocaliu
să-mi vadă lumea cuvintele
cum se ațin de lucruri
imponderabile

îmi spăl pe zăpușeală
pieptul spatele mâinile până-n umeri
cârlionțatul creștet
și netunsa chică la cișmea
după ce-am tăiat crengi de vișin corcoduși
chiar și din penajul frunzelor liliacului
iar dudului crescut în poartă
cu fierăstrăul tată
i-am tăiat briareicele brațe
că veneau în curte de prin el
creșe și grupe mari
omizi torcând să-l facă transparent

sprințarele zvâcneau cu tumbe-n circ și cerc minuscul
pe când dolofanele își picurau negreala
hămesitelor păcate
drept peste mine
cât le tăiam hamacul

îmi spăl capul în curte seara cu multă spumă cum văzusem
că fac țăranii Bărăganului atunci de mult prin nouășdoi
și-o tânără la drumul mare își spăla când am trecut cu bicicleta
de-arăta cerului îndrăgostitului iunie
un picior superb
pe care se formau clăbucii
săpunului de casă așa greu
că spunea tovarășul adolescent Alexandru pe cursieră
zobovind în fața curții ei

“de ce nu se rostogolește
calupul acela de săpun în jos spre noi
să-i dăm în schimb șampon străin?!”
pentru că n-apăruse încă
nici Palmolive

astea mi le-am amintit și ți le spun ție Iubito_Una
ca să treacă odată lunga seară provincială
și să mă trezesc la patru jumătate-n zori
venind a treia oară în marele O(r)aș
luând autocarul până-n fața parlamentului
unde-i moțiune cu bilele cărțile și biștarii date pe față
pe la bărbia lor de hoți circari omizi gândaci
vedea-i-aș pe toți călcați
în culcuș pânzit din frunze să-i stâlcesc nițel
de unde stau ei bine cocoțați precum Oltean la tribună
dându-se grozav că nu-s doar deputați ci și tribuni tribalii
ce bat pe tribune ca pitecantropii și neandertalienii
de parcă ar fi luat-o pe urma lu' Medicamente! Medicamente! Nea
Va Dim inerții toți mistreții