la început vrei să fie cineva lângă tine
fiul nepotul dumnezeu
doar așa
ca să strecori singurătatea pe sub ușă
în spatele ochilor e o lume întreagă
și râzi

cu timpul te mulțumești cu
dumnezeu
îl strigi
privirea trece uimitor de tăios prin tavan
rămân crăpături ferestre goale spre
cer

îți răspunde, bunicule?

poate că e la altcineva acum îi citește o
poveste ceva (știi el nu e doctor
dar are o voce extraordinar de caldă)

uite eu aș putea să-ți șterg fruntea
să-ți strâng urdorile
nu sunt dumnezeu dar o fac mult mai bine
ca el

apoi rămâne durerea
doar ea între somn și urlet

și mialginul
morfina da morfina
e acum leagănul de la viață la moarte
un balans circular
fără oprire

deschizi ochii
poză acum clic clic


stingeți lumânarea
nu mă mai duc la
doamne doamne

durerea fizică a îngenuncheat toți îngerii