Am așteptat mult o zi senină, acum nu se mai pierde
Și cucul se ia la întrecere cu priveghetoarea
Și toate vietățile minuscule care încep să se miște acum
Aduc senzația ciudată că ceva anormal se întâmplă.
Biologic ar trebui să ne obișnuim
Mă întrebam dacă au și ele suflet, viețuitoarele mici

Fereastra de mijloc e deschisă. Orașul meu e frumos
Cerul pare o mare fără valuri
Umbra miroase a frunză de arțar, prinsă sub un soare rece
Toate astea mă fac să mă gândesc la viața mea

Îmi plac diminețile, care-s fără lumină
Și chefirul rece băut pe nemâncate
Îmi place odaia mea, prin care mă plimb desculță.
Vreau să fie întotdeauna rece ca o groapă adâncă

Oricum pare să ne apropiem de sfârșit
În fiecare zi câte puțin