Oh, voi, oameni însetați
De a focului putere
De pustiuri și tăcere,
Încetați, voi, încetați!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!

Vreți să treceți în neființă
A omului conștiință?
Terra, frumoasa planetă
S-o distrugeți c-o rachetă?
Vreți să faceți un dezastru
Din Pământul nostru albastru?!

Catastrofa de-o iubiți
Și de vreți apocalipsul,
Vreți la luptă să porniți,
Ca să vedeți paradisul
Și să vă-nfăptuiți visul?

Prea bine! De asta doriți,
Puteți s-o înfăptuiți!
Cerul albastru, ’nalt, senin,
Voi îl umpleți de venin!
Nori negri și fumurii,
Furtuni grele, cenușii,
Ridică-n văzduh nisipul,
De Pământ se alege praful!
Tot se apropie de sfârșit,
Lumea parcă a înnebunit!

Susțineți că este știință
Să treceți în neființă?
A omului născocire
Prin înalta sa gândire...

Dacă mintea poate concepe
Și de creierul percepe,
De oricine se pricepe,
Atunci... toată astă scofală,
Gândind bine, e-o aiureală!

Dar mai bine-i să-ncetați,
Căci prea rău vă înșelați!
Nu vrem arme nucleare,
Nici pregătiri militare!
Nu vrem bombe atomice
Și nici arme cosmice,
Terestre sau chimice!

Nu-ngropați în întuneric
Prin dezastru neutronic
Tot ce s-a realizat
Pe Pământul nostru drag.
Noi nu vrem să poluați
Atmosfera, cerul, marea,
Vrem numai să încetați,
Să ne ascultați chemarea!

Dacă atomul este bun,
Nu faceți din el un tun;
Folosiți-l cu știință,
Să fie de trebuință,
Să dea lumii energie,
Așa cum scrie-n chimie.

Arme noi voi căutați,
Pământul să-l terorizați?
Vă gândiți doar la putere
Și priviți cum lumea piere
Fără pic de milă pură,
Ci doar plini de multă ură?
Nici un pic de dragoste
Nu există pentru voi,
Sentimente, liniște,
Le-ați aruncat la gunoi?

Și-n loc să vă dezarmați,
Tot la moarte condamnați!
Asta-i o mare prostie
Lipsită de omenie.

Dar de gândiți doar la omor,
Ce lăsați pentru viitor?...
Numai praf, pulbere, scrum,
Urmate de mult, mult fum?

Civilizația omenească
Voi visați să se sfârșească?
Vreți Pământul un pustiu,
Ca un deșert străveziu?
Lipsiți fiind de manieră,
Vreți să-l transformați în seră?

Puneți mâna pe creion,
Calculați cu dușmănie
Și apăsând pe un buton,
Voi operați cu mândrie?!
Trageți simplu de-o manetă,
Declanșând mica rachetă,
Ce totul poate preface
În țepi, pulberi, scrum și ace?!

Pământul îl bombardați,
În aer îl aruncați!
Și asta vă face plăcere,
Căci ați câștigat putere!
Însă când Pământul piere,
Nu există nici putere!
Căci de tot s-a dus, s-a dus;
Iar de totul ați distrus,
Nimic nu ați câștigat,
Ci degeaba ați lucrat!

Dar mai bine încetați,
Căci prea rău vă înșelați!
Noi vrem să lucrați cu știință
Pentru oameni, conștiință;
Și-n slujba omenirii,
Nu-n scopul distrugerii.

Cu un simplu avion
Și cu un banal buton,
Cu-a voastră creație
Distrugeți o civilizație?

Vreți puteri politice
Cu arme balistice?
Credeți că astfel câștigați
Tot ceea ce voi doriți?
Toate câte le visați
Astfel n-o să dobândiți!

Rachete intercontinentale
Pe pământ, aer și sol,
În armură și cu zale
Le desfășurați în zbor.
Și vreți pentru viitor
Să fie mai multe în zbor?

Faceți noi antrenamente
Pentru alte armamente
Și mai distrugătoare,
Pe pământ, ori zburătoare.
Întemeiați noi cercetări
ÃŽn sectorul defensiv,
Pentru a avea întăriri
ÃŽn momentul decisiv.

Și astfel a-narmării cursă
Continuă la nesfârșit;
Dintr-o inepuizabilă sursă,
Pe un drum lung, ce-i infinit!
Invadați țări subjugate,
Popoare nevinovate,
Tot în cale devastați,
Ucideți și devorați.

Și o nouă armă ați descoperit,
Căci laserul acum s-a ivit,
Puterea din nou ați găsit!
Laser – arma viitorului,
ÃŽn centrul omorului?

Arma cea distrugătoare,
Raza cea ucigătoare,
Care tot ce întâlnește,
Pe dată, pe loc topește.
Rachetă ori satelit,
Laserului nu se opune,
Căci, distrugător vestit,
El pe dată le răpune,
Fiindcă este iscusit.

Și-narmarea nu se oprește,
Ci din nou la start pornește...
Dar mai bine-i s-o stopați,
Opriți, oameni! ÎNCETAÞI!!!