poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-11 | |
Vreau și eu liniștea pe care o merit.
Lăsați-mă să-mi cresc demonii liniștit! Să le dau un suflet, un trup și o față, Mai mult ca mine au dreptul la viață, La fel ca mine un început și-un sfârșit. Mă trage de mânecă încet Gelozia "Te chinuie tare că nu mai e a ta, Te doare că zâmbetul nu mai e al tău, Nu știi dacă acum îi e bine sau rău, Mereu îndoiala în suflet'ți va sta." Mă lasă în pace și trec mai departe. Privesc Egoismul acum în oglindă. El râde la mine, încet îmi șoptește: "Ai grijă de tine, tu știi că greșește!" Și sfatul lui putred începe să prindă. O văd cum se apropie cu pașii grăbiți, Slăbită și rece e Ura…din mine. Nu are putere, o simt, vrea să plece, Ea tot se-agață de timpul ce trece: "Tu poți s-o iubești, că ea nu mai vine!" Mereu lângă mine sunt demonii mei, Hrăniți de prezent și de tot ce-am făcut. Și chiar de aș vrea, nu mă lasă în pace. În inima mea stă Speranța și tace Tăcerea-i un semn, nu e totul pierdut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate