Doamnă sânii calzi de nuntă
sunt taverna și mormântul
și aprind în trapezuntă
roza sfântă
crinul sfântul.

Roza ------- floarea mea de geniu
într-un verginal mileniu
umilința își descântă
lacrimile graiului
nasc din crinul raiului.

În beția vecinic trează
iarna formelor visează
turle albe de amor
cu smeritul vârf prin nori
când în iarna nupțială
fiica din magdala spală
tălpile amantului
la poarta neantului.

Eu
cu părul alizeu
mân către ospiciu fluturi
la polenul de-nceputuri
unde fi-voi răstignit
că mi-e craniul locuit
de un crin mai ortoman
os hiperboreean.

Roza -- Doamnă de onoare
bând a morților suflare
mi-a secat mireasma ginții
și scânteile divine
sună spațiul suferinții
prin cenușile din mine.

Prințul nopții crinAmin
sângele mi-a rourat
cu albastrul preacurat
și-n nirvana am intrat
singur straniu și strein.

După sânul cel mai mare
astrul plângerii răsare
după sânul cu morminte
astrul pângărit asfinte.

Plâng coroanele de spini
o golgothă de asini
sarea plânsului încheagă
naltei Cruci durerea-ntreagă
prin carnalele ruine
hoarde rodnice de-albine
sug taverna și mormântul
pe când ceara înveșmântă
roza --- sfântă
crinul --- sfântul.