Am adunat si soare si furtuni

Si din noroi am faurit minuni.

Din vechituri am facut un muzeu

Si din prezent, altar lui Dumnezeu.

Zambind catre trecut, s-a luminat

Si am ramas cu ce m-a invatat.

Din plans si din dureri am facut treapta

Sa nu raman ranita, ci-nteleapta.

Dau mana eu de-acum cu eu de-atunci

Ii iert tot ce-a gresit caci n-a stiut

Si-i multumesc cu plecaciuni adanci

Ca a trecut prin toate si-am crescut.



Si-acum, cand se intampla sa gresesc,

Imi dau voie sa nu le stiu pe toate.

Bland, cu-ntelegere-mi zambesc

Cautand sa-ndrept greseala cum se poate

Si-l rog pe Dumnezeu sa mai tot cresc!