M-aplec la gura ta ca la fîntînă;
Mi-e sete de-un răgaz,mi-e dor de-o gară,
Mă arcuiesc și arc din arc în seară
Mă sparg în cercul ce-l doresc în lună.
Din fructe foșnete îmi cresc prin dinte,
Mi-e raza în privire jucăușă,
Cuminte port visari din bob de linte
Clepsidra ce doar ochiul meu o vede
Se umple-n zare ca un must în cană,
Mi-e-atît de dor de parcă sînt o rană
Cînd rana mea în rana ta s-ar pierde.
Cu timpu-n unghii,moartea sub călcîie
Mă-nalț ca zmeul din copilărie,
Pe sfoara lui,înfiptă în tărie
Iti scriu scrisori ce-abea mă țin în frîie.
Și într-o zi voi rupe-al lumii ham
Și-am să mă torc de tot în palma caldă
Și-n ea cu toate dorurile-n scaldă
Voi înflori în fiecare ram.