poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-03 | |
Ca-n fiecare an, o telegramă
Mă-ndeamnă să mă duc la parastas, Colivele sunt tot ce i-a rămas Bunicii care mamei îi e mamă. Când după front, rămas-a cu trei fete, Basmaua neagră n-a mai lepădat, Rămasă și muiere, și bărbat, Sandalele le-a-nlocuit cu ghete Și a rămas străjer în văduvie, Cu sapa și cu caii de dârlog... Atâția ani lăsați, etern polog... Doar cimitirul o mai ține vie. Nu pot să dorm de dorul meu de buna, Iz de tămâie vine peste Prut, Odată-n an am voie să-i sărut Îngenunchind, în lacrimi, bunei mâna. În nerăbdări, ca glonțul de pe țeavă, Abea aștept să trec nedrept hotar, Cu unchii și cu verii, din pahar, Un strop să las în țarina jilavă, Și-n repetări eterne, ca-ntr-o criză, Va întreba bunica în stins grai: "De ce pe malul stâng e un alt plai, De ce la parastas vă cereți viză?"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate