poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4033 .



Rugăciune
poezie [ ]
din ant. Poezia română clasică

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Naum_Râmniceanu ]

2010-06-02  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Dumnezeule prea sfinte
Cel de toate le privești ;
Adu-ți de mine aminte,
Nu-n veci să mă pedepsești.

Vezi necazurile mele
Că s-au foarte înmulțit,
Dureri, scârbe, nevoi grele,
Cu totul m-au covîrșit.

Vezi a mea dărăpănare
Că sunt aproape ca să per,
Nu mă lăsa[-n] perzare,
Ajutor la tine cer.

Caută din cer jos, la mine
Și-mi vezi focul cel aprins,
Întoarce-te-acum cu bine,
Că mai cu totul s-au stins.

Eram slobodă grădină
Ver' la cine-ar fi venit,
Cu tot felul de rod plină,
Făr-a fi nimic oprit.

Și-acum am ajuns în stare
Mai de tot să mă sfârșesc,
Plâng, suspin fără-ncetare,
Din zi-n zi mai rău slăbesc.

Până când a ta mânie
Să petrec tot în oftat?
Întoarce-ți a ta urgie
Vezi că m-am dărăpănat.

O tâlhărească pornire
Dodată m-au prididit,
A mea toată moștenire
Foarte rău s-au risipit.

Frică, spaimă, deodată
Peste mine au venit,
Ai mei fii, norod mult, gloată,
Pribegind m-au năpustit.

Toți s-au răspîndit departe
Prea ticăloși ai mei fii,
Sate, și orașe sparte
Au rămas goale, pustii.

Întoarci-a ta milostivire
Și-m[i] rădică acest nor,
Ai mei fii, a ta zidire
Vezi necazurile lor.

Nu mai poci avea răbdare
A-i vedea înstreinați,
Arat-a ta îndurare,
Ca să-i văd iar adunați.

Pînă cînd să fiu scâîrbită
Și jalnică d-ai mei fii,
Pînă cînd voi fi mâînită,
Suferind ticăloșii?

Nu eram cea răsfățată
Cu tot felul d-adunări,
Eu eram cea desmierdată
În plimbări și desfătări.

Și-acum podoaba mea toată
M-au stins de pre pămâînt,
Nu gîndesc ca vreodată
Ce-am fost iar să zic că sunt

Casele cele frumoase
D-a lor mie prea iubiți fii,
Când să le văd luminoase
Din tunerecu cest pustiu.

Eu mă bucuram odată
D-ai mei fii noaptea umblînd,
Și-acum sunt foarte-ntristată
Noaptea de cîni tot urlînd.

Ale mele uliți toate
Saltă noaptea veselii,
Și-acuma a nu plânge nu poate,
Văzîndu-se că sînt pustii.

Toată ulița-acum plânge
Sîngele ce s-au vărsat,
Nu mai pot înghiți sâînge
Fie chiar și vinovat.

Tineri, bătrîni, prunci, fecioare,
Plâng, suspină, făr' soroc,
Întoarce ceastă durere
Și potolește-acest foc.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!