cînd apele s-au retras oamenii
fiind în mare parte apă s-au micșorat
și odată cu ei înțelegerea

ziceau
lăudat fie domnul
generație după generație
apele se retrăgeau
atunci au coborît uriașii
au suflat norii și a plouat potopul cel mare
și laudele

domnul a crescut odată cu oamenii s-a desprins
din plante și făpturi mitice
s-a ridicat deasupra uriașilor

oamenii au privit sus tot mai sus
au înțeles că se moare cu rotirea pămîntului
și au vrut să-l oprească

dar era noapte și nu le plăcea întunericul
mai plăcute urmele pașilor în pustiu
au găsit alt domn căruia să-i implore
porumbeii din piept

au săpat pînă au dat de oasele cele mari
semn că apa era peste glezne
pămîntul roditor
și frunzele mari
pe cînd nu lăuda nimeni pe domnul.