O poartă deschisă între buze
arse-n pârjolul așteptării,

Cântec în frunză pe suflete
prelungit de neputința împotrivirii,

Adieri de îngeri cu foc
peste lipsa de amintiri,

Ardere incandescentă în trupuri
varsă esențe-n forme concrete,

Dulce împreunare de simțuri
flămânde de certidunea întâmplării,

ÃŽmplinirea visului de contopire
a umbrei cu corpul său
într-o poezie fără cuvinte,
doar cu periculoase descătușări.

Setea atingerii tăcerii
cu contopirea cercurilor,
răpuși de o desăvârșită plăcere
sub aripile nesățioase ale clipei.