Oricât aș încerca un alt mod de exprimare
prin altă detenție
sorbind însetat un pahar cu dorințe
muzica asta pe care o aud necontenit nu e de la mine
din ce catedrală oare
sau a cărui secol netrăit
nici ziua asta odihnindu-se pe ramuri
n-am s-o epuizez în măreția ei
cu toată pasiunea artelor
nici eu nu sunt de la mine
sau al meu
un moment doar să însemn
o deschidere îmbrățișare
cred
și tu dacă poți înțelege
ce se construiește în adânc
treptele
într-o liniște luminată
îți zic cu convingere
te-ai mântuit
nu din pricină că aș fi un sfânt