nu știu ce să mai fac din momentul acesta,
terorile au crescut prin toate zările,
ah, mafiocrațiile, ah mogulocrațiile, ah escrocheriile
mai cumplite ca jefuitorul ce golește vistieriile.


sunt crime penale, au ucis toate visele
toate drepturile de-a se mai vindeca bolnavii,
suflete bolnave, procurați-vă medicamente
de la milostivul din voi în afară nu-i nimeni cu mila.
o pastilă a iertării, o pastilă a iubirii,
parapsihohologie a cutezanței haiducilor carpatici.

umblu printre speranțe ca prin aer chimic înecăcios,
mersul mă doare, mâna scrisului e tot mai grea
sub presiunea ochiului trei alte mii sunt ploi de aur
pentru dumnezeu ori poate pentru un tiranozaur,
aș pleca departe dar pe mine timpul aici mă cere valențe de ultim haiduc...
doare văzul auzul, geme și codrul sub joagăr politruc,
parlamentul e greblă ciocan secure, lupoi, rudar,
negru, tulbure, vârcolaci de oase să ne scuture, să se sature...
semantici bolnave intre Mărășești și Târnave.

aș sparge oule găinarului pentru calciu național
de la moara vântului adun tărâțele promisiunilor,
din scumpul lut mai fac inimii, sângelui cataplasme,
mă azvârl în limpezi valuri în lacuri neatinse de zmei
să îmbăiez corpul acesta lovit de metafizic
de criminalii destinelor dacogete, latine, române, divine

între cerul meu și al vostru e satanismul psihoneutronic.
din el spre lume averse de flăcări uragane de moarte.