maestrului veseliei, Jean Constantin

fraților o să râdem din ce în ce puțin?
zâmbetul românesc este iarăși în doliu,
maestrul duce veselii cu har ceresc în scrin senin
comedianții plâng îngândurați pe loialul fotoliu.

plaja marii din Mamaia până jos la vama veche,
sărăcită-i de fiorii care mângâiau adâncuri,
negre valuri capturează verde haz de măzăriche,
litoralul fără perle teatrul fără mândre piscuri

ei care conduc spre groapă ambientul nepereche
au fund în loc de cap și țeasta gângăvind nimicuri,
O zeus lasă-ne bobocii de speranțe la nimfe Thalia și Psiche
veri cu albatroși voioși să ne învețe zborul fără riscuri.