Au mers de-a lungul genelor
și sprâncenelor,
și frunzei, până au tocit o spadă,
până au cheltuit răsuflarea de argint
a dinarilor, a plopilor…


Apoi și-au spălat făpturile,
au tăcut lângă urme de căpriori,
au coborât la piatra numită Agathă,
în ea s-au închis și stau
și ascultă cum îi susură apele!


Trec râuri pe lângă ei
și ei tot nu părăsesc apele
acelea subțiri,
subțiri,subțiri…


și gleznele sunt ușoare, ușoare,
i-ar trece peste Marea,
peste Mare…