(Piticul din palmă desface ocheanul)
mă rujez fără să mă uit în oglindă
țigara între buze lumina de neon ca rochia albă a unei călugărițe
nu e a mea tăcerea aceasta


(privește marionetele în dansurile pe care eu le cred moarte
dă din umeri îl așază la loc)
aerul devine un nisip mărunt și încins
nu ajung pînă la fereastră


(face însemnări despre pădurile de smochini
îi duc ceaiul observ că olița de lîngă patul lui e goală
te ții bine glumesc atunci
și mă gîndesc că nu l-am cunoscut tînăr
cînd mi-ar fi spus
fugi cu mine undeva departe)