așa cum se mișcă frunza asta de leandru,
în vânt lucrurile se apropie și se îndepărtează de mine.
când le posed, le desfac în bucăți
mici de tot,
fără să-nsemne că voi înțelege ceva din mecanismul lor ;
ceea ce este făcut nu va fi desfăcut
niciodată la fel.

astfel, dacă îmi vei tăia mâna sau îmi vei scoate ochiul,
nu vei afla nimic despre mine,
despre trădarea mea sau
despre visele mele.

în general, lucrurile tind să se strângă în jur,
în timp ce se fărâmițează - –
nu pot alege nimic,
nici măcar

ceva de înghițit pe stomacul gol.