departe de călătoriile prin lumi de basm,
prea departe și de drumul drept ca și când
ghizii grobieni m-au purtat experimentând
(printre sinucideri, jafuri crime marasm)
verosimilă puterea sonetului în lipsa dragostei lor.

impredictibile culorile presiunilor de la spate,
ca și cum am fi de folos bătăliei din mocirla deasă,
râdem ne împroșcăm cu noroiul cu reputație de clasă,
cu spatele la ieri cu spatele la mâine și la toate
clocotesc orgolii în noi stil lava de societate a lor.

nu am băut pahare să elimin injurii la stâlpi cu afișe,
prin cartierul cu înjurături alerg cu sonete în piept,
cromatica durerilor e vastă masă de manevră, mă aștept
pe mine din fantasme toleranță pentru moartea ghidușe
mă joc cu microbi și obsesii cu litere din patria sonetelor.